Anii ’60

Helmut Krone, DDB: Ce crezi că e mai important? Să faci un lucru al tău sau să copiezi?

Scriitor: Al tău!

H.K.: Fals. Până-ți iese un lucru al tău bun, copiază!

Credo-ul meu în ale advertisingului. Și merge! Iată, spre pildă, un spot care mi-a trecut prin minte, pe cînd încercam să-i dau de capăt briefului.

Ce-ar fi, mi-am zis, dacă produsele s-ar da de ceasul morții, prin rafturi, pentru că nu le vrea nimeni? ‘Căpșunica – Iubește-mă!’ a căzut, însă, la fel și altele 10, 15… câte au fost? insighturi.

Sanda

Și dacă am în față creioane colorate, papuci verzi în picioare și o bomboană cu gust de măr în gură, mă face asta mai planner sau mai creativ? Lui Mătășel s-ar putea nici să nu-i placă dulciurile, iar lui Boțan – verdele.

P.S. Altă photo n-am. Alin e de vină că e și asta. Unora nu le plac shootingurile.

Sanda

Sanda

Am urmat procesul logic şi firesc: organizare, planificare, brainstorming (cuvânt ce îşi merită pe deplin traducerea mot à mot, au avut loc adevărate furtuni de idei pe băncile din parc sau în celelalte medii „creatoare” în care ne-am întâlnit), implementare…

Astfel, am ajuns să cădem de acord în privinţa unor puncte comune, pentru a stabili un nume, un logo, un slogan. Am realizat că cel mai în comun lucru pe care îl avem ţine de dorinţa de afirmare (2 dintre membrii echipei sînt la master, iar 3 în ultimul an – licenţă), vrem să ne dovedim nouă că ceea ce am învăţat în tot acest timp reprezintă… CEVA, şi vrem să mergem mai departe. Cât de departe? Atât cât ni se va permite, probabil, căci cheile de la uşă ni s-au pus la dispoziţie, noi trebuie doar să deschidem uşa. Deocamdată ne îndreptăm cu paşi mărunţi către ea şi începem prin a bate, pentru a ne asigura că am ajuns la uşa care trebuie: knock knock. Astfel am căpătat o identitate, un nume, echipa care bate la o uşă, înainte de a o deschide. Asta din respect, precauţie, obişnuinţă sau doar pentru simplul fapt că… sună bine. Sună bine şi oferă o multitudine de înţelesuri, atât ideea în sine, cât şi sintagma.

Dana